La Blouse Roumaine. Matisse. București. 21 noiembrie 2025 – 8 februarie 2026. Capodopera artistului francez poate fi admirată la Muzeul Național de Artă

Pictura La Blouse Roumaine (1940) de Henri Matisse — până acum parte din colecţia permanentă Centre Pompidou (Paris) — va fi expusă pentru prima dată în România.

Expoziţia „România – reprezentarea identitară a portului popular în artă” va fi găzduită de Muzeul Naţional de Artă al României (MNAR), Bucureşti, în perioada 21 noiembrie 2025 – 8 februarie 2026.

Lucrarea a fost adusă în România în condiţii speciale, ca piesă-pivot a expoziţiei în care se regăsesc peste 320 de lucrări – pictură, sculptură, fotografie, obiecte de modă, filme, timbre etc. – toate în legătură cu portul popular românesc, în special ia.

Prin această mişcare – aducerea unei lucrări simbolice a modernismului european în spaţiul românesc – este deschis un dialog între identitate naţională şi marile curente artistice internaţionale.

Expoziţia „România – reprezentarea identitară a portului popular în artă” este construită ca o panoramă amplă a modului în care portul tradiţional românesc, şi în special ia, este reprezentat, reinterpretat, transformat în artă din secolul al XVI-lea până în prezent.

Piesele provin din patrimoniul MNAR, colecţii private şi din peste 30 de muzee naţionale şi internaţionale, precum Centre Pompidou, Fondation Louis Vuitton, muzee și instituții din țară și străinătate.

Lucrarea lui Matisse funcţionează ca un pivot conceptual: reflectă felul în care un element vestimentar românesc (ie-bluză populară) a fost preluat, reinterpretat şi transpus în limbajul artei moderniste.

Organizat într-o manieră care nu e simplu etnologică, ci critică şi vizuală: nu doar celebrarea iei, ci şi evidenţierea modului în care portul popular devine suport al identităţii, decor al propagandei, sursă de inspiraţie în modă și artă contemporană.

Să vă luaţi timp ca să exploraţi şi lucrările mai puţin mediatizate — expoziţia promite o bogăţie de artefacte şi perspective.

Faptul că „La Blouse Roumaine” este adusă în premieră în România face vizita un moment unic — fiţi atenţi la conexiuni între portul tradiţional şi modă contemporană.

Pe parcursul expoziței vor fi organizate simpozioane, dezbateri și prezentări, concerte și proiecții de filme legate de subiectul iei și portului popular.

Expoziția include un spațiu-lounge în care vizitatorii au posibilitatea să brodeze, să deseneze, să-și facă fotografii sau să participe la ateliere de weekend pentru copii și familii intr-o atmosferă relaxată și creativă.

Curatorul expoziției este Erwin Kessler, domnul care a fost președintele MARe (Muzeul de Artă Recentă din București) timp de șase ani, până anul trecut.

Prețul biletului este 60 lei, valabil pe toată perioada desfășurării expoziției, dar în prima miercuri din fiecare lună intrarea este gratuită.

Programul: miercuri-vineri: 10:00 – 18:00; sâmbătă-duminică: 11:00 – 19:00; luni-marți: închis.

Ia românească apare ca sursă de inspirație în lucrările semnate de Henri Matisse în contextul prieteniei artistului cu renumitul pictor român Theodor Pallady.

„La Blouse Roumaine” e doar una dintre lucrările prin care Matisse s-a îndreptat spre motivul iei româneşti. Pictura este terminată în 1940, ulei pe pânză, dimensiuni ~ 92 × 73 cm.

Un desen în creion, similar cu ia de aici și cu același titlu, este datat din 1937 și se găsește în colecția muzeului de artă din Baltimore.

Pictura celebră face parte din colecţia permanentă a Musée National d’Art Moderne (Paris), integrată în instituţia Centre Pompidou.

Motivul potent: ia românească (bluza populară cu broderie) a fost un vector vizual pe care Matisse l-a folosit pentru explorarea formelor, culorilor, liniei.

În „La Blouse Roumaine”, Matisse reduce decorul, simplifică figura, pune în evidenţă broderia, linia manşetelor şi ale veșmântului. Fundalul, tratamentul figurii şi broderia devin elemente de compoziţie picturală.

Lucrarea a devenit simbol al modului în care un obiect vestimentar tradiţional poate fi preluat în arta modernă şi universalizat.

De asemenea, poate fi interpretată ca un gest de eliberare a iei de conotaţiile sale exclusiv folclorice, transformând-o în formă estetică autonomă.

Legătura dintre Matisse și Pallady este în detaliu reprezentată într-o lucrare semnată de Doina Lemny – cercetător, muzeograf și istoric de artă, specializat în opera lui Brâncuși.

Practic, este o colecția compusă din corespondența dintre cei doi prieteni artiști.

Ai dreptate să mă trezeşti la viaţă… dar tu nu te-ai gândit că ea nu mai are sens când încrederea şi speranţa nu mai există.

Trebuie să crezi în ceva pentru a merge înainte. Dar când tot din ce a fost viaţa noastră s-a prăbuşit, şi când am ajuns la certitudinea că Nimic nu serveşte la Nimic, că ai ajuns poate la limita… extremă poate, îţi zici: „Mori bătrâne laş, e prea târziu”. (Orologiul lui Baudelaire). Şi totuşi continui să pictez din voinţă…, mai cu seamă să desenez; căci forma m-a interesat întotdeauna, m-a preocupat mai mult decât culoarea care face parte din aceasta. Da, „să încarcerezi forma”…

Poți citi un fragment pe Urban.ro.

Cartea se poate lua de la ArtSafari și online, de aici.

Henri Matisse (31 decembrie 1869 – 3 noiembrie 1954) este unul dintre reperele definitorii ale artei secolului XX: pictor francez, desenator, sculptor, cunoscut pentru utilizarea culorilor expresive, liniei fluide şi pentru rolul său major în fauvism.

S-a născut la Le Cateau-Cambrésis, în nordul Franţei, într-o familie de comercianti de cereale.

A început studiile de drept, dar după o criză de apendicită în 1890-91 a descoperit pictura şi s-a orientat către artă.

S-a pregătit artistic la Académie Julian, apoi la École des Beaux-Arts, sub îndrumarea lui Gustave Moreau, între anii 1890.

În jurul anului 1905 el şi alţi artişti au început să fie etichetaţi „fauvişti” („bestii sălbatice”) pentru folosirea intensă a culorii şi a formelor simplificate.

După Primul Război Mondial a evoluat spre un stil mai calm, mai organizat, revenind la tradiţie dar păstrând ceea ce învăţase despre culoare.

În ultimii ani de viaţă, după ce starea sa de sănătate s-a deteriorat, a explorat tehnica goulach-decupaj („cut-outs”) — decupaje din hârtie colorată pe care le-a aplicat ca opere autonome.

A conceput între 1947-1951 capela Chapelle du Rosaire de Vence în localitatea Vence, Riviera Franceză, un proiect total în care a integrat pictură, vitralii, design interior.

A trăit până în 1954, la vârsta de 84 de ani, lăsând în urmă o operă vastă: pictură, desen, sculptură, colaje — şi influenţa majoră asupra artei moderne. A redefinit ce poate fi culoarea, ce poate fi forma, ce poate fi decorul.

Prin faptul că Matisse recurge la un motiv românesc (ie/bluza populară) şi îl transformă în pictură modernă, realizează o punte între tradiţie şi avangardă.

Pentru publicul românesc, prezenţa unei astfel de lucrări în ţară are valoare de eveniment cultural major.

Este, în sens larg, un apel la revalorificarea şi re-citirea tradiţiei româneşti în context global.