3 întrebări cu Anna Benczedi, ilustrator și autor de benzi desenate

De mai bine de 12 ani, numele Anna Benczedi se leagă organic de ilustrații într-o varietate diversă de forme – o lume pe care a explorat-o cu uimirea continuă a cuiva care încă mai găsește magie în linii, texturi și personaje.

Mi-a plăcut să aflu mai multe despre ce presupune stilul de viață al unui artist ilustrator care este și autor de benzi desenate. Anna a fost suficient de amabilă și mi-a explicat ce și cum face în universul ei creativ.

Anna colaboreează cu Deveo – un studio de ilustrație și animație din Cluj-Napoca. Este un parteneriat vechi, construit în peste un deceniu de proiecte editoriale, campanii publicitare și lucrări dezvoltate pentru clienți internaționali, dar și pentru inițiativele interne ale studioului.

Tot în inima Transilvaniei, orașul în care trăiește și lucrează, a coagulat în jurul ei un nucleu viu, curios și divers: un club al celor care iubesc banda desenată, ilustrația și animația.

Miezul acestui grup este format din studenți la Universitea de Artă și Design, dar în jurul lor gravitează profesioniști din domeniile vizuale, amatori pasionați și uneori chiar liceeni care desenează pe caietele de matematică.

Întâlnirile lor sunt o dovadă că desenul nu este numai talent, ci și un limbaj social.

Cum funcționează comunitatea? Ce faceți împreună?

Ne întâlnim săptămânal în sălile Centrului Cultural German din Cluj-Napoca. Desenăm împreună timp de două ore (18:00-20:00) – exerciții de storytelling vizual, jocuri desenate, ce ne trece prin cap.

Câteodată prezentăm cărți de bandă desenată care ne-au captat atenția, câteodată prezentăm un proiect pe care am lucrat.

Ne pregătim de târguri, mergem la târguri, avem proiecte de creație împreună.

E o atmosferă plăcută și primitoare la club. Dacă se întâmplă să treci prin Cluj într-o vineri și ai două ore libere pentru desenat împreună, ești invitat(ă) să ni te alături.

Care parte din procesul de ilustrație este preferata ta? Dar cea care îți dă cele mai multe bătăi de cap?

Îmi place când găsesc soluții vizuale ieșite din comun.

În ultima vreme am observat că cer mai mult efort de la cititor pentru descifrarea unei pagini de bandă desenată. De exemplu, lectura trebuie începută stânga jos și se citește diagonal în sus, sau începe din mijloc și se citește în spirală, în forma unei cochilii de melc. Sau felul în care manipulez timpul.

Când reușesc, e o satisfacție foarte mare, dar mai dau greș și trebuie să repar sau s-o iau de la capăt.

E greu să abandonezi o secvență pe care ai lucrat mult, chiar dacă știi că nu funcționează.

De ce faci ceea ce faci? Ce te ridică din pat dimineața?

Pe termen lung, e nevoia de conexiune, de a oferi ceva din mine care rezonează cu oameni pe care nici nu-i cunosc.

Pe moment, e speranța că prind un val de flow (rar, prețios), când liniile îmi ies din degete fără efort și mă bucur de moment, fără anxietate, fără critică interioară.

Pe Anna o găsești online, aici.