Alexandra Ungurean este coach de stil, dar nu în sensul obișnuit al cuvântului stilist.
Are experiență ca designer vestimentar, a lucrat în producție – atât de masă, cât și pentru un atelier mic, a fost și trainer în design vestimentar și croitorie, știe să lucreze la mașina de cusut de la șapte ani. Coaching propriu-zis face de aproape doi ani, într-un proiect sub numele „Spin Of Seasons” sau S.O.S., pe scurt.
În seria interviurilor despre provocările din mediul profesional, am vrut să stau de vorbă cu cineva din domeniul vestimentar, pentru a afla dacă haina de pe noi ne influențează în vreun fel relațiile cu ceilalți. Am căutat să aflu cât mai în detaliu cum exact să abordăm „problema” garderobei personale pentru un efect maxim.
Profit de toate cunoștințele pe care le am, iar faptul că am lucrat în producție și am cunoștințe despre execuția hainelor, mă ajută foarte mult atunci când lucrez cu clientele, pentru că înțeleg fizica unui produs care se așează pe corp. La fel de mult mă ajută că știu să disting calitățile materialelor și ale hainelor. Pot transmite mai departe clientelor mele, iar ele să facă alegeri cât mai inspirate.
Ce este un eșec vestimentar?
Momentul în care îi lași pe ceilalți să decidă pentru tine. Momentul în care nu ești sincer cu tine. Momentul în care nu te asculți, nu te observi și dai voie filtrelor impuse de societate să te îmbrace.
Ce este un succes vetimentar?
Un succes este atunci când intri într-o încăpere și pășești cu încredere și capul sus. Când oamenii pe care îi întâlnești reușesc să vadă dincolo de vestimentație cine ești.
Stilul personal este un limbaj prin care spunem celorlalți cine suntem fără a folosi cuvinte.
Spune-mi despre o ținută de-a ta despre care crezi că a fost nereușită.
Sunt foarte multe pentru că, așa cum le povestesc și femeilor cu care lucrez, nu există neapărat ținuta perfectă. Stilul nostru variază foarte mult și de-a lungul vieții, și de-a lungul unei luni.
Este influențat de mulți factori emoționali sau meteorologici și atunci să zicem că pregătim o ținută pentru un eveniment cu câteva zile înainte. Când vine evenimentul, nu mai suntem confortabile cu acea ținută. Astea au fost ținutele pe care le-am simțit ca un eșec și cu care nu am mai rezonat în momentul în care a trebuit să le port.
De asta evit să îmi pregătesc mie dinainte outfit-uri și evit să pregătesc dinainte ținute pentru clientele mele. Le dau un set de cunoștințe, pe care să le aibă la îndemână în momentul când vor să se îmbrace.
Cum evităm momentele în care trăim cu impresia că nu avem ce îmbrăca, iar ceasul ticăie și trebuie să ieșim din casă?
Aici intervine un proces psihologic și trebuie să conștientizăm că hainele sunt maxim 30% din cine suntem și că noi le purtăm, nu ele pe noi.
Avem puterea de a schimba percepția imaginii noastre în funcție de atitudinea pe care o avem.
Dacă renunț și mă las pradă internetului – că nu sunt frumoasă, nu arăt bine, acest lucru se va transmite imediat celor din jur. Dacă reușesc să trec de această barieră și îmi spun că indiferent ce am pe mine, pot ajunge la persoana din fața mea, deja am un atu.
Astfel, o parte importantă din munca ta ține de psihicul uman.
E mai mult asta. În practica mea, nu sunt doar stilist în sensul clasic, adică cumpăr haine și fac ținute. E un proces de împuternicire și descoperire a încrederii în sine prin imagine.
Sunt junior într-o carieră creativă. De unde încep să-mi construiesc garderoba?
Orice călătorie de aflare a stilului începe cu un proces de autocunoaștere.
Nu mergem la cumpărături. Nu facem curat în dulap. Începem cu un proces de autocunoaștere. Cine sunt. Ce vreau să exprim. Ce vreau să înțeleagă omul din fața mea despre mine. Care sunt valorile mele și cum le pot transmite prin vestimentație.
Dacă sunt o persoană creativă, acest lucru ar trebui să se regăsească și în felul în care mă îmbrac. Fie că mă îmbrac colorat sau aleg niște cut-uri mai interesante. Dacă sunt o persoană introvertită, voi alege culori neutre, cut-uri mai fine, piese mai simple. Îmbrăcămintea ar trebui să spună o poveste despre cine sunt eu.
În mediul de business există și contexte în care ar trebui să adaptăm vestimentația. Personal, eu fiind o fire creativă și activă în mediul de business, încerc tot timpul să-mi pun amprenta în vestimentație. Chiar dacă mă duc la întâlnire de business, chiar dacă aleg o ținută mai profesională, tot timpul am o semnătură a mea, creativă.
Cred că la asta se rezumă. Să își găsească acel element definitoriu care să fie ca un trademark vestimentar.
Care este semnătura ta?
Eu fac combinații de haine neobișnuite pentru aceste contexte de business sau aleg o culoare mai stridentă. Și accesoriile. În permanență port accesorii. Tot timpul îmi place, când mă îmbrac mai profesional, să am un element feminin.
Am avut o ținută cu un costum bărbătesc și cămașă albă, dar pe dedesupt am avut un body din dantelă transparent, iar cămașa am desfăcut-o până la ultimul nasture. Adică am avut acel element care a scos costumul din zona obișnuită.
Stilul personal: noi îl alegem sau felul nostru de a fi îl alege pentru noi?
Cred că e un echilibru între cele două. Tot timpul le spun femeilor cu care lucrez să își dea voie să experimenteze. Chiar dacă împreună cu mine află care este stilul lor personal, își fac o idee despre cine sunt și care sunt alegerile vestimentare pe care ar trebui să le facă, să își dea voie să experimenteze și din alte stiluri.
Stilul nu este ceva cu care ne naștem și cu care murim. Evoluează pe parcursul vieții noastre, se schimbă în momentul în care avem schimbări majore în viață. În adolescență avem un stil, în perioada 20-30 de ani avem un stil. Devenim unele dintre noi mame sau trecem printr-o experiență traumatizantă, ambele vin cu niște schimbări majore care nu au cum să nu ne influențeze. Automat, se schimbă și stilul personal.
Haina într-adevăr îl face pe om, fie că ne place, fie că nu?
Putem să ne folosim de atuurile noastre și să o facem conștient. Imaginea contează și, din păcate, contează foarte mult pentru că trăim într-o eră vizuală. Suntem bombardați cu imagini din toate direcțiile.
Nu mai avem timp. Momentul în care cunoaștem pe cineva pentru prima oară nu avem timp să stăm de vorbă atunci să aflăm cine este, ce face. În comunicare există o perioadă preliminară comunicării propriu-zise în care decidem dacă stăm mai departe de vorbă cu cineva sau nu. De cele mai multe ori, decizia stă în felul în care îmi comunică prin imagine.
Pentru asta sunt câțiva pași – limbajul non-verbal, modul în care salut, dacă privesc persoana ochi în ochi și felul în care arăt, felul în care sunt îmbrăcat. Toți pașii ăștia durează cam trei secunde.
Știu că poate sună superficial sau vanitos, dar efectiv de foarte multe ori ne trezim în contexte în care nu avem timp să stăm să vedem dincolo de ambalaj. Mai ales în mediul profesional.
Ca junior, ce mă sfătuiești să fac în privința prezenței mele online?
E foarte important ca în prezența online să ții cont de felul în care arăți. Poate face diferența dintre profi și neprofi la prima vedere.
Dăm scroll la fiecare secundă, trebuie să existe ceva care să mă oprească. Acel ceva trebuie să fie un element de autenticitate.
Lumea confundă termenul de autenticitate cu confort și delăsare. În momentul în care tu vrei să fii profesionist într-un domeniu, din punctul meu de vedere, profesionist cu a-ți neglija felul în care arăți nu prea pot să coexiste. Mai ales pentru un junior care acum intră pe piață.
Concurența este mare. Trebuie cumva să găsesc un mijloc să mă fac văzut și auzit. Auzit pot să mă fac prin mesajul pe care îl am, pentru că vreau să activez într-un anumit domeniu, dar trebuie să găsesc un fel prin care să mă fac și văzut.
Am întâlnit oameni foarte valoroși cu un mesaj foarte valoros, dar care au pierdut din cauza felului în care s-au prezentat. Inclusiv în întâlniri și interviuri online. Un pic de atenție când intrăm într-un call, când facem un reel sau un story.
Acel ceva, acel element de autenticitate, ce poate fi?
E ca un logo. Așa cum o companie se face cunoscută și devine recognoscibilă prin acel logo pe care ți-l arată peste tot, așa și semnătura personală poate ajuta omul să te recunoască mai repede. Și să te țină minte, evident.
Orice lucru care iese în evidență într-un fel în care nu l-am mai văzut sau într-un fel în care face ca ochiul privitorului să se oprească acolo. Fie că aleg să-mi pun o centură în talie, sau să-mi leg cămașa, sau să port un ceas anume, sau un inel care se vede când gesticulez.
Orice element, dar să fie natural. Nu gândit. Nu pus acolo cu acest scop. Să fie integrat, să fie parte din cine sunt eu.
De unde ne luăm haine?
Nu este o problemă de unde, ci ce cumpărăm.
Pentru că sunt foarte multe opțiuni astăzi, focusul meu ar trebui să cadă pe evaluarea piesei vestimentare pe care o cumpăr, din punct de vedere al calității, din punct de vedere al versatilității. Ce beneficii îmi aduce mie și garderobei mele?
Nu sunt o persoană a extremelor. Nu îmi place să promovez o opinie extremistă în care nu îmi cumpăr deloc din fast-fashion. Inevitabil intrăm în contact, ne este mai comod câteodată și atunci nu ar trebui neapărat să ne simțim vinovate dacă ne aflăm într-un mall, intrăm într-un magazin, ne place o piesă și o cumpărăm. În același timp, dacă eu aleg să-mi fac cumpărăturile doar din magazinele de fast-fashion, nici așa nu este bine. Trebuie să existe un echilibru între toate.
Partea de calitate ar trebui să primeze. Să existe un raport bun calitate-preț. Dacă cumpăr ceva din fast-fahion, tind să cumpăr cât mai ieftin pentru că acel preț e cel mai aproape de costul lor real. Nu am cum să compar o rochie pe care o cumpăr din fast-fashion cu o rochie pe care o cumpăr de la un designer român, unde știu că e o muncă în spate, unde știu că sunt ani de studiu, unde știu că nu pot compara costurile de producție.
Cum evaluăm calitatea?
Primul lucru pe care ar trebui să-l facem, dacă mergem fizic la cumpărături, să punem mâna pe material. Un material de calitate întotdeauna va avea un feeling plăcut la atingere.
Spun asta pentru că nu tot timpul materialele naturale – bumbac, in, mătase, lână, sunt de o calitate bună. Ca orice altă materie primă, inclusiv materialele naturale sunt pe calități. Dacă îmi cumpăr un tricou din bumbac, nu îmi garantează că este un produs de calitate doar pentru că este din bumbac. Spăl tricoul de două ori, iar a treia oară nu mai am ce spăla.
Când ne bazăm pe feelingul pe care îl avem când atingem un produs, tricoul trebuie să fie plin, bumbacul să fie moale la atingere – să nu aibă rugozități. Să îmi dea o senzație plăcută.
Altfel spus, să ne dăm voie să simțim. Să nu fim raționali în momentul respectiv, ci să ne bazăm pe simțuri.
După aceea, e foarte important să observăm execuția produsului. Un produs de calitate va avea întotdeauna o execuție a finisajelor impecabilă. Aici mă refer la cusături, ațe, îmbinări, nasturi, fermoare.
Dacă atârnă ațele, dacă cusătura nu este dreaptă, dacă zonele de îmbinare de la gât, de sub braț, de la pantaloni nu se întâlnesc în același punct, e clar un semn că produsul nu este de calitate.
E un exercițiu care trebuie practicat permanent.
Când vorbim de cumpărăturile online, acolo e mai dificil. Nu putem face examenul microscopic pe care îl facem în magazin. Ajută foarte mult să ne uităm, dacă ne permite site-ul sau aplicația, la fotografii foarte de aproape și să vedem textura materialului.
Online găsim multe sfaturi despre cum să construim o garderobă sustenabilă, care ne indică un total al obiectelor vestimentare și un număr de haine maxim pentru achiziții anuale. Ne ajută asta?
Nu sunt adepta rețetelor. Nu cred că o rețetă funcționează pentru toată lumea, cel puțin nu în materie de garderobă. Ce funcționează este modul în care ne raportăm la gardedroba noastră.
Sunt mulți factori care influențează dimensiunea unei garderobe. Dacă sunt o persoană care are un stil de viață foarte activ și sunt sportivă, e clar că în dulapul meu vor fi preponderent articole sport și mai puțin din categoria sociale, să zicem. Dacă sunt politician, va trebui să îmi schimb în permanență vestimentația. E imediat recognoscibil modul în care se îmbracă persoanele care apar la televizor.
Nu poți compara dimensiunea garderobei unei persoane publice, care are nevoie de foarte multe outfit-uri, cu garderoba unei persoane care lucrează de acasă.
Nu cred că este un număr de haine general valabil și nu cred că ar trebui să ne raportăm la asta, să ne influențeze deciziile de cumpărare. Eu nu mi-am numărat hainele, dar în permanență le rotesc.
Ce faci cu hainele pe care nu le mai ții?
Dacă sunt uzate, le dau la reciclat. Dacă încă sunt bune, dacă sunt produse mai scumpe în care am investit mai mult, aleg să le vând – fie în târguri de second hand, fie pe aplicații sau pe grupuri. Dacă e o piesă dragă mie, poate aleg să o fac cadou unei prietene.
Rotesc destul de des hainele în garderoba mea, nu doar primăvara și toamna. Ori de câte ori simt nevoia că necesită o evaluare – că trebuie să scot ceva sau văd că am piese pe care nu le-am purtat de ceva vreme.
Exercițiul te ajută foarte mult și să îți faci lista de cumpărături, pentru că identifici ce îți lipsește. Poate ai o piesă pe care vrei să o porți, dar nu ai cu ce, pentru că atunci când ai cumpărat-o nu ți-ai pus întrebarea și te obligă la un anumit tip de pantof sau la un anumit tip de lenjerie intimă, nu neapărat la un alt produs vestimentar.
Aceeași ținută la mai multe evenimente festive. Da sau ba?
Eu sunt pentru. De cele mai multe ori avem senzația că persoanele din jurul nostru nu pot să-și trăiască viața dacă nu știu cu ce ne-am îmbrăcat noi. De fapt, preocupările celor din jurul nostru nu se învârt în sfera cu ce ne-am îmbrăcat, cum ne-am machiat, cum ne-am aranjat părul și atunci e doar o chestie personală că vom fi judecate dacă purtăm de două-trei ori aceeași ținută.
Am ținute pe care la port la evenimente de seară cel puțin de șapte-opt ori. Nu mă deranjează absolut deloc pentru că nu e o competiție. Nu e despre a arăta ce am cumpărat sau care este statutul meu economic – că îmi permit 15 rochii sau să schimb rochia la 15 evenimente. Este despre cine sunt eu.
Fiind designer vestimentar la bază, sunt pentru partea asta de sustenabilitate. În medie, o rochie de seară este purtată o dată, maxim de două ori, și apoi este lăsată în dulap sau uitată pentru că avem percepția greșită că dacă am purtat-o la un eveniment, ea nu mai poate fi purtată.
Este o lipsă de respect din punctul meu de vedere față de munca care a fost depusă pentru acea rochie, față de materialele care au fost folosite, ca să o purtăm o singură dată.
Add comment