andra magda martha cooper

Un alt fel de Martha

Despre oameni care ne plac vorbim mereu. Eu am dezvoltat un interes timid pentru Martha Cooper.

Special la Martha este subiectul pe care a ajuns, nu a ales, sa-l fotografieze. Pentru ca la inceput avea o curiozitate pentru activitatile creative in care se implicau copiii din zone mai putin favorizate, mai ales in timpul in care parintii nu ii supravegheau. Zone in care exista bucurie, poate chiar mai multa decat in blocuri din zone linistite.

Asa l-a intalnit pe Edwin, un copil destul de vorbaret incat sa-i prezinte ce se intampla mai nou pe strazi. Vorbim de anii `80 in care abia aparuse arta graffiti-ului. L-a cunoscut pe Dondi, prin intermediul lui Edwin si asa s-a imprietenit cu multi care faceau graffiti. Martha recunoaste ca la inceput considera asta pur vandalism, insa petrecand timp cu acei copii, si-a dat seama ca de fapt vorbim despre un proces structurat. Se faceau planuri si schite inainte, nu era pur si simplu distrugere de spatii publice.

Cooper se concentreaza in fotografia ei mai mult pe subiect. Ne explica ca nu este unul dintre fotografii care pun accent pe unghi sau lumini. Ce este fascinant la ea, este pur subiectul. Un subiect pe care nimeni nu s-a mai gandit sa il documenteze pana atunci. Acum grafferi isi documenteaza singuri arta, datorita aparatelor digitale, insa cand ea a inceput nu existau. In zilele noastre oricine poate fi un fotograf bun, pe atunci nu era asa. Baietii din cartier o telefonau acasa sa-i spuna unde au mai facut o lucrare, pe ce tren, pe ce parte. Nu existau telefoanele mobile sau internet. Acum poti sa impartasesti lumii ceva in momentul in care faci acel ceva.

Cand a aparut arta graffiti-ului, credeai ca va disparea la fel de repede. De asta, Martha a decis sa documenteze ce se intampla, deoarece considera ca altfel va fi uitata. Nu se astepta ca fenomenul sa devina atat de universal ca astazi. Cu timpul s-au creat conexiuni intre elementele culturii hip-hop. Copiii care desenau si dansau si asta se intampla pe un anumit gen de muzica. Erau implicate platane, multe cabluri si o cutie urata de lemn facuta de mana pe atunci. Fotografia Marthei nu ar fi fost la fel de reusita daca incerca sa surprinda DJ-ii in timp ce puneau muzica. Pentru ca nu poti asculta piesa cand te uiti la poza. De asta graffiti-urile au fost o alegere mult mai inspirata, prin fotografierea lor, le imortalizezi pe cele care sunt facute pe trenuri si poti sa le observi, sa le citesti. In plus Cooper a adaugat o mica semnatura personala fotografiilor sale. Dupa ce surprindea o lucrare intr-un mod optim cu un anumit fundal, se deplasa in alt loc, pentru a surprinde urmatoarea lucrare cu un fundal diferit.

De asta majoritatea adultilor sunt revoltati pe acest tip de manifestare, pentru ca nu reusesc sa citeasca ce scrie si de multe ori este un limbaj codat la mijloc. Cand a inceput toata miscarea, era o modalitate de comunicare intre cartiere si crew-uri. Isi lansau provocari si isi trimiteau mesaje despre cine este cel mai important intr-o anumita zona, cine conduce.

Diferenta dintre publicitate si graffiti in ceea ce priveste folosirea de spatii publice? Publicitatea plateste pentru folosirea acelor spatii, iar oamenilor nu le convine ca altii isi iau dreptul de a desena pe pereti si trenuri. Pe un tren, cum sunt cele din New York care fac turul orasului este mult mai rentabil sa iti pui arta, toti o vor vedea, nu doar cei din imediata ta vecinatate. Astfel au aparut campanii impotriva acestei forme de exprimare. Insa cu prea putin succes. Dupa scurt timp au aparut si reactii – grafferi care dadeau cu spray peste mesaje.

Eu sunt incantata ca a fost cineva chiar de la inceput care sa documenteze arta graffiti-ului. Dupa ce unul dintre ziarele din New York a publicat pentru prima data o poza cu cei care faceau street-dance pe prima pagina, toata mass-media a sarit in aer. Asa, cumva s-a diminuat interesul Marthei pentru acest subiect.

Acum Martha Cooper are un nou interes, sticker-ele facute de mana. Are o colectie impresionanta, luata de pe strazi, semne de circulatie, mii de astfel de stick-ere originale. Pe langa asta, ea sta in New York, dar si-a cumparat o casa intr-un cartier marginas din Baltimore, un loc destul de periculos, doar pentru a fotografia ce se intampla pe strazi in astfel de zone.

Pozele pe care le-a facut documentand cultura urbana le-a publicat in mai multe carti:

  • Subway Art
  • R.I.P.: New York Spraycan Memorials
  • Hip Hop Files: Photographs 1979-1984
  • Street Play
  • We B*Girlz
  • New York State of Mind
  • Going Postal

Articol publicat pe Hypestreet.

0

Andra Magda

În fiecare zi de 11 trimit prietenilor o listă cu ideile principale extrase din materialele recomandate de mine, pe o anumită temă. Ușor de parcurs, ușor de reținut, alături de surse. Deseori sunt articole, uneori video, alteori recomand și cărți. Dacă vrei să ajungă și la tine, te poți abona aici.

păreri / obiecții / comentarii

Andra Magda

Scriu despre ce învăț și ce îmi doresc să ajungă la cât mai multă lume. Licențiată în Psihologie, lucrez ca om de comunicare în industrii creative și educație. Blogul și newsletter-ul sunt proiecte personale, care mă ajută și în munca mea. Nu cred în alb sau negru. Iubesc iarna.

Și mai multe colecții

Lista de la 11 dimineața

În fiecare zi de 11 trimit prietenilor o listă cu ideile principale extrase din materialele recomandate de mine, pe o anumită temă. Ușor de parcurs, ușor de reținut, alături de surse. Deseori sunt articole, uneori video, alteori recomand și cărți.


Articole viitoare