Ultima zi și cea mai tare la Peninsula 2011

Duminica dimineata incepe lejer direct pe terasa. Daca tot m-a stresat Lorena tot festivalul cu cat de mult imi place mie la terasa din cauza ca am stat mult pe laptop vineri.

Andra, da’ nu mergi la o terasa ceva?

Andra, da’ nu crezi ca stai de prea mult timp la soare? Mai du-te si la terasa.

Andra, da’ nu mergi si tu la terasa cu astia? Ca asa mult iti place.

Andra, vezi ca astia is la terasa. Tu ce faci aici?

Andra, vii sa facem baie sau mergi la terasa?

Mi-am luat omleta cu ciuperci. Chelnerul mi-a adus mancarea, zice „Vezi ca asta nu ii ce ai comandat.” si pleaca. Inainte sa platim, l-am intrebat si io de ce totusi mi-a adus altceva – omleta cu sunca. Ca ii dezastru in bucatarie si mai stateam o ora sa faca bucatarii comanda corecta. Din nou, „ez van”.

Ultima baie de maxim 2 minute la cat de rece era apa si ture multe de la soare la umbra. Dupa care a inceput marea zi! Lorena vine cu minunata propunere sa mergem la Poker. Yes! Mem! Ne-am asezat fix langa cel mai de treaba om de la masa, Paul, care a avut rabdare sa ne raspunda la toate intrebarile si sa ne mai zica una alta despre cum se joaca. Lorena si-a pierdut banii destul de repede, asa ca am avut timp sa combinam oamenii sa ne dea pachete de Winston cu care sa ne dam noi la carturi si Tibi sa sara la bungee.

Apropo, desi mi-am vandut unul dintre biletele pentru ziua de vineri si, teoretic, aveam bani sa sar si eu, mi s-a facut frica de cand era realizabila faza. Da stiu, Stef e dezamagita, dar din nou, „ez van”.

Am incercat sa-i convingem pe niste baieti sa ne dea din pachetele lor si tot povestind mi-am dat seama ca vorbesc cu fratele unui fost coleg din 1-8. Ce mica ii lumea, inca o dovada. Aveam peste 10 pachete la noi, ceea ce insemna un singur lucru, spre carturi! Ne-am facut putin de cacao cu fetele noastre de 12 ani. Nu ne mira, ne-am obisnuit. Ne-am pus cagulele pe cap, am urcat in masini si am inceput sa le distrugem toata pista la oamenii aia. M-am busit de 2 ori exact in acelasi loc, o data le-am mutat niste caciucuri si bineinteles, marele final cand in loc sa ma opresc ca tot omu’ la sosire m-am dus pana in primul amplasament de lemne din fata. „Nu prind franele?” imi zice omu’ de acolo. Se pare ca nu. Oricum, eu zic ca a fost chiar foarte tare pentru prima mea tura cu masinutele astea.

Inca 3 ore pana la Gentleman. What to do? What to do? Aaa… Eurobungee. Numa’ bine i-am facut si ei pofta, asa ca s-a dat si ea peste cap prin aer cum a putut. Dupa asta, am scos biletul pe care il port cu mine din prima zi. Scrie „1 tura. Danceball” pe el. L-am primit la intrare, cred eu pentru ca a vazut baiatu’ ca m-am enervat ca mi-au luat sucu’ (un altul, la care tot asa i s-a facut mila de mine, a zis ca mi-l tine el). Deduc ca m-a mintit, pentru ca spre seara, cand am iesit prima data am vazut sticla aruncata pe jos, goala. „Ez van.” Da stiu, dai 5 lei si iti tin lucrurile, dar 5 lei a costat sucul. Nu-i pont. Revenind la danceball, habar n-aveam ce ii aia sau unde e, iar la info point nu stia. Am inceput asadar sa cautam. Uriasa minge in care te bagai si te rostogoleai vreo 20 de metri nu era. Baietii de acolo nu au vrut sa ne lase totusi pe gratis, asa ca mergem mai departe cu cautarile. Gasim danceball la Zona Intima, care e o minge in care umbli ca pe strada. Au zis ca biletul meu nu imi da gratuitate sa ma dau cu mingea respectiva pe apa, asa ca am renuntat. Era plictisitor sa mergi intr-o bila. Am mers putin la Chill si am inceput pregatirile pentru Gentleman.

Clatite uriase (de data asta fara reducere), shot-uri de Jager si sa purcedem! Tocmai ma uit si eu pe program sa vad cum le cheama pe fetele lui Gentleman si observ ca avem titlul cu numele lui, poza lui si descrierea celor de la Kasabian. Super. Nu-i stres, fetele au dat startul concertului, pentru ca Gentleman este un gentleman. Au inceput bine, dar gentleman-u’ nostru a continuat si mai bine. Cu mesaje pozitive, cu incurajari, comunica cu noi constant. La un moment dat a vrut sa purtam chiar si o conversatie cu el. „Romania, you sing so sweet” ne spunea. Togetherness era mesajul sau si ne vorbea despre motivele pentru care el iubeste muzica. Creeaza comunitati de straini. Si are dreptate. Lucruri pozitive, apropiere si o miscare scenica pe gustul meu. Sper sa nu fie doar din cauza ca imi place cum arata si ca el chiar se misca bine. Ne lasa cu zambetul pe buze, iar cand ne-am revenit, ne-am trezit pe ritmurile lui Mihai Popoviciu.

Totusi eu eram cu gandul la cei de la Within Temptation. Formatie pe care am zis ca nu o pierd. Mai ales dupa ce toata lumea i-a laudat pe Kasabian, iar eu i-am ratat. Within te impresioneaza cu stilul lor un fel de melodrama asociata cu sunete simfonice. Astia chiar vor sa „bleeed”. In tot timpul de dat din cap pe ritmurile lor, la scena Kiss se intampla niste lucruri.

Borgore serveste tuturor filmulete dubioase cu scene din documentare despre crime. Nu prea este in tema cu mine. Il astept pe Dub FX, spre care toti parca alergam sa prindem un loc. Vedeam o tipa cu piciorul in ghips cum grabea pasul. Deci daca vii sa il vezi chiar si asa, sau cum a facut Magda o calatorie Sighet-Cluj numai pentru el, poate inseamna ceva. Poate ca omu’ asta chiar merita. Si credeti-ma asa-i. In Cluj nu l-am vazut, desi a venit de 2 ori. Prima data stiam ca o sa fie full la Casa Tranzit, ceea ce nu ma incanta, iar a doua oara am adormit si nu am mai ajuns in Midi. Dar anul trecut au facut show. Anul acesta nu putea sa nu ne surprinda cu ceva nou. Pana si lui Kerno i-a placut. Era numai el cu Flower Fairy si au cantat mult despre dragoste. Mult. In cele din urma si-a pus in functiune ultima scula achizitionata si i-a dat pe ritmuri de dnb. Eu si Lorena nu puteam nici sa dansam, nici sa ii vedem. Ceva trebuia sacrificat. Cum oricum eram obosite, am zis ca mai bine ne apropiem mai mult de ei. Am ajuns in randul al doilea. Acum ca in fata erau niste pustoaice apucate, care nu isi dadeau seama ca e ok sa dansezi ca bezmeticu’ atata timp cat nu strici filmul celor din jur, nu mai conta. Eram acolo. Iar Dub FX si-a exprimat cuvintele de apreciere pentru noi. Si cu asta a fost ultima formatie pe care am vazut-o acum un an, a fost ultima de acum. Un mod excelent de a incheia un festival plin ochi de lucruri formidabile pentru mine.

Nu stiu ce si cum va fi anul viitor, dar deocamdata sentimentul de incantare o sa ma mai tina mult timp cat si incarcarea cu energie. Va scriu niste concluzii despre Peninsula imediat.

Add comment

Citește direct în Inbox

+ cele mai recente articole
+ alte info faine
+ premii numai pentru abonați