Eșecul este un produs natural al experimentării – Rebecca Ribbing, Muzeul Eșecului

Nu pot identifica momentul exact când a început curiozitatea mea pentru eșec, dar știu cum s-a întâmplat. Citesc o mulțime de povești de succes în mass-media și văd o mulțime de profiluri personale de social media pline de realizări ale unor oameni pe care îi admir. Apoi, mă uit la mine și nu par să aibă prea multe în comun.

Prima întrebare care îmi vine în minte este: sunt singura? Apoi, oamenii pe care îi admir par să reușească în tot ceea ce își propun. Nu au obstacole pe parcurs, așa cum am eu? Nu este ceva normal? Este totul ușor pentru ei? Chiar reușesc în tot ceea ce fac?

Vreau să pun puțin reflectorul pe partea asta din viața noastră, pentru a vedea dacă într-adevăr cei care reușesc, fac asta tot timpul sau trecem toți prin aceleași provocări doar că nu vorbim despre asta.

Rebecca Ribbing, TEDxCluj 2018 – Google Glass

Am cunoscut-o pe Rebecca Ribbing, care lucrează în calitate de manager de proiect și șef de cercetare pentru eșecurile din domeniul sănătății la Muzeul Eșecului din Suedia, la TEDxCluj 2018, când a susținut un discurs despre asta – despre eșec.

În încercarea mea de a elucida misterul, m-am gândit că nu ar fi nimeni mai potrivit să înceapă seria mea de interviuri despre eșec decât cineva care lucrează în „domeniu”.

Ce mi-a plăcut la discursul ei de la TEDxCluj este că a împărtășit lecții practice și reale, nu doar observații pline de platitudini plictisitoare.

Cumva, după o lungă zi de discursuri, a fost de acord să-și petreacă o parte din timp răspunzând la unele dintre curiozitățile mele și îi mulțumesc pentru asta. Șase luni mai târziu, am reușit să ne reconectăm și să punem la cale primul interviu despre eșec.

Am vorbit despre:

  • eșec din perspectiva individuală și cea organizațională
  • povești personale și profesionale despre eșecuri trecute
  • cum reacționează companiile mari atunci când sunt prezentate în muzeul eșecului

Sărbătorim succesul tot timpul. De ce ai decis să faci același lucru cu eșecul?

Cu Muzeul Eșecului, am dorit să arătăm că majoritatea inovațiilor eșuează. Muzeul a fost o modalitate de a stimula discuțiile semnificative despre eșec. De asemenea, am dorit să evidențiem eșecurile și să deschidem un dialog despre acestea, deoarece fiecare eșec este unic și cuprinde un potențial de învățare atât de valoros. Întrucât societatea noastră este atât de obsedată de succes și îi atribuie o astfel de valoare, subestimăm importanța și normalitatea eșecurilor. Atât de multe oportunități de învățare pot proveni din studierea eșecurilor noastre, atât ca persoane, cât și în organizații.

Ce este eșecul?

Cu Muzeul Eșecului, am decis să rămânem la definiția academică a eșecului, „eșecul este o abatere de la rezultatele scontate și dorite”. Cei mai mulți îl consideră opusul succesului. Nu dorim ca vizitatorii noștri să echivaleze cuvântul eșec cu, de exemplu, faliment sau înfrângere, ci un proces prin care obiectivele stabilite de la început (și așteptate) nu au fost îndeplinite. Multe dintre eșecurile pe care le-am prezentat în muzeu provin de la companii care sunt încă foarte vii și înfloritoare. De asemenea, dorim să subliniem importanța „eșecului inteligent”, nu toate eșecurile sunt eșecuri bune. Cu mesajul nostru, încercăm să încurajăm eșecul la scară mică și să folosim experimentarea deliberată, astfel încât să reducem costurile eșecurilor inevitabile. Eșecul este un produs natural al experimentării adevărate și încercarea a ceva nou. Eșecul inteligent poate fi obținut prin a deveni abil în identificarea eșecurilor, analizarea lor și folosirea experimentării ca mijloc de învățare.

De unde vine frica de eșec?

Frica de eșec poate fi explicată printr-o multitudine de factori. De exemplu, o cultură a companiei care penalizează eșecul și răsplătește succesul oferă cu siguranță o barieră pentru învățarea din eșec și instigă teama de eșec în cultura sa organizațională.

Teama de eșec provine și din psihologia noastră individuală, unde eșecul este asociat cu sentimente de rușine și dizgrație. Cu toții avem o puternică dorință umană fundamentală de a fi văzuți bine în fața celorlalți, ne dorim ca oamenii să ne placă și să ne pună în valoare, să nu ne vadă ca un eșec. Astfel, instinctiv, ignorăm sau să ne dezasociem de propriile noastre eșecuri. Aș îndrăzni chiar să spun că toți ne-am editat la un moment dat greșeli din CV-ul vieții noastre.

Factorii culturali joacă, de asemenea, un rol în dezvoltarea „fricii de eșec”, deoarece unele culturi acceptă mai mult sau mai puțin eșecul. Acceptarea eșecului este esențială pentru toate progresele (pentru educația copiilor, inovația tehnologică, dezvoltarea socială etc.) și trebuie să depășim (sau măcar să înțelegem) disconfortul psihologic pe care îl întâmpinăm atunci când admitem și discutăm constructiv despre eșec.

Fraze comune precum „eșecul nu este o opțiune” devin gravate în mintea noastră și acceptate ca adevăruri, afectându-ne în tot ceea ce facem ca oameni – ne împiedică viața și munca și ne face să ne fie frică să încercăm lucruri noi. Trebuie să normalizăm cu adevărat eșecul în viața personală și în cultura organizațională, deoarece nu putem învăța din eșecuri dacă nu le discutăm și nu le analizăm.

În prezent, călătoriți prin toată lumea cu peste 100 de eșecuri ale marilor companii pe care le prezentați publicului. Cum reacționează vizitatorii?

Până acum am avut peste 30.000 de vizitatori la muzeu, atât în Suedia, cât și în Los Angeles. Vizitatorii noștri tind să-și ia doze mari de inspirație când citesc despre eșecurile marilor corporații. Simt că eșecul este întotdeauna posibil – indiferent câte resurse ai și poate că nu este atât de rău pe cât avem impresia. Muzeul servește, de asemenea, ca motivator pentru a îndrăzni să încerci lucruri noi și să părăsești propria ta zonă de confort.

Un exemplu pe care îl avem este legat de un cuplu din Spania care a vizitat muzeul din Suedia. Oamenii ne-au spus că văzând toate aceste eșecuri ale companiilor mari i-a inspirat să încerce să schimbe meniul de mic dejun la pensiunea pe care o au acasă. Vizitatorii noștri sunt, de asemenea, foarte dornici să-și mărturisească propriile eșecuri personale – avem o cabină de confesiune a eșecului în care sute de oameni și-au dezvăluit eșecurile individuale. A vorbi despre eșecuri s-a dovedit a fi o experiență eliberatoare pentru mulți dintre vizitatori noștri, dar și pentru noi, cei din echipă.

facebook.com/failmuseum

V-a contact vreo companie pe care ați expus-o în muzeu?

Colgate ne-a contactat. Colgate a lansat o serie de mâncăruri gata pregătite și înghețate în anii ’80, care au eșuat. Marca era puternic asociată cu igiena orală și cu aromele puternice de mentă, mai degrabă decât cu mâncare. În muzeu, am arătat un pachet de „Lasagna Colgate”. Când Muzeul Eșecului a fost menționat în presa internațională, un reprezentant legal de la Colgate ne-a sunat și ne-a informat cu strictețe că nimeni din companie nu recunoaște pachetul de lasagna. Colgate pare să nu-și mai aduce aminte de acel eșec și au refuzat să împărtășească cu noi interesul față de Lasagna Colgate. Unele companii sunt mai deschise în a-și recunoaște eșecurile, în timp ce altele încearcă să-și ascundă greșelile.

facebook.com/failmuseum

Ați eșuat în vreun fel când ați lucrat la deschiderea muzeului?

De multe ori. Alegerea partenerului de afaceri greșit a fost cel mai mare eșec pentru muzeu. Nu numai că acest partener a luat decizii care aproape au dus la faliment muzeul, dar ne-a și dat în judecată acum. Într-o notă mai amuzantă, când Samuel, fondatorul, a cumpărat pentru prima dată numele website-ului, a scris greșit „museum” și a cumpărat musuemoffailure.com. 🙂

Drumul de la concept la execuție, atunci când lucrezi la o idee precum Muzeul Eșecului, este întotdeauna pavat cu greutăți și greșeli, cum sunt și cele mai multe proiecte sau inovații.

Poți numi eșecul tău preferat din muzeu, cel pe care îl găsești cel mai amuzant și unul care este foarte popular în rândul vizitatorilor?

Unul dintre eșecurile mele preferate de la muzeu este invenția nailonului, deoarece este un excelent exemplu al beneficiilor care pot rezulta din analizarea eșecului și este, de asemenea, un exemplu excelent al consecințelor negative care pot rezulta din neglijarea eșecurilor și ignorarea lor.

Multe descoperiri științifice au rezultat din atenția suplimentară față simple greșeli în laborator. Gândește-te la Alexander Fleming și la descoperirea penicilinei. Cercetătorii din laboratoarele polimerice din Germania din 1920 au făcut la un moment dat greșeala de a lăsa un arzător Bunsen aprins peste weekend. După ce au descoperit această greșeală, luni dimineața, chimiștii au aruncat pur și simplu rezultatele supracoapte și și-au văzut de zi în continuare.

Zece ani mai târziu, un chimist de la un laborator de polimeri DuPont a făcut aceeași greșeală, în loc să arunce pur și simplu greșeala, chimistul DuPont a analizat rezultatul și a descoperit că fibrele au congelat. Această descoperire a dus la inventarea nylonului în 1935. Dacă chimiștii germani ar fi acordat atenție greșelii lor, ar fi putut descoperi nailonul cu 10 ani înainte și ar fi putut domina piața de ani buni. Această poveste este foarte inspirată și servește ca un memento pentru a analiza întotdeauna acele denivelări din drum, deoarece pot duce la ceva interesant sau roditor.

Eșecul pe care îl consider cel mai amuzant și un eșec care este foarte popular printre vizitatori este Olestra (Pringles cu Olestra), chipsurile fără grăsime care au provocat reacții adverse precum diaree, crampe de stomac și scurgeri anale. De la Olestra, putem învăța mai multe despre importanța testării înainte de lansarea unui produs. Un alt motiv pentru care vizitatorii adoră acest eșec, pe lângă umorul evident, este faptul că le reamintește din nou faptul că unele dintre cele mai cunoscute companii din lume pot eșua și ele.

Un alt eșec foarte apreciat este „Bic pentru ea” (pixul cu sclipici, roz sau mov, realizat special pentru femei, în 2011), care evidențiază importanța diversității în organizații. Dacă Bic ar fi avut femei care să fie ascultate în echipele lor de inovare, nu cred produsul ar fi existat vreodată.

medium.com/@shellyphu/why-bic-for-her-pens-failed-6d80cde6511

Vorbind de chestiuni amuzante, acum este ușor să râdem de tot felul de eșecuri din trecut. Este asta o modalitate constructivă de a-i face față?

Râsul de greșelile și eșecurile din trecut poate avea un efect eliberator. În funcție de amploarea greșelii sau a eșecului, este important să analizăm eșecul și să înțelegem de ce s-a întâmplat și ce se poate învăța din asta. Studiile au arătat că persoanele care au capacitatea de a râde de greșelile lor și de ele însele sunt mai puțin predispuse la stresul cronic. Râsul de eșecurile anterioare te va ajuta să eviți stresul și să reduci timpul petrecut îngrijorându-te de lucrurile pe care nu le puteți schimba. Umorul îți poate spori bunăstarea emoțională.

Poți numi un eșec personal, cum te-a făcut să te simți și ce ai făcut?

În urmă cu câțiva ani, am luat decizia de a merge la școala de asistenți medicali în loc să-mi continui studiile în Psihologie. În parte pentru că m-am simțit pierdută și un pic confuză cu privire la ce să fac cu viața mea și mi-am dorit un loc de muncă care să-mi permită mai multă mobilitate prin lume.

Am studiat trei ani, mi-am luat diploma, dar tot timpul cât am fost la școală am avut un sentiment puternic că am făcut alegerea greșită. Am simțit întotdeauna dorința de a studia subiectul meu preferat – Psihologia. Am absolvit școala de asistenți medicali, am obținut o slujbă ca asistent medical și, chiar dacă a fost o muncă plină de satisfacții și am întâlnit oameni extraordinari în acei ani, am avut încă acea senzație că am făcut alegerea greșită în carieră.

Așa că, în cele din urmă, după câțiva ani în asistență medicală, am decis să mă întorc la școală pentru a-mi urma pasiunea, să devin Psiholog. Am început să vizualizez alegerea mea, nu ca un eșec, ci ca o parte importantă a vieții mele și am încercat să o folosesc în avantajul meu. Sunt atât de bucuroasă că sunt asistent medical, în ciuda îndoielilor mele, deoarece mi-a oferit o experiență atât de bogată și multe abilități pe care acum le folosesc în drumul meu spre a deveni psiholog clinic și organizațional. Simt cu adevărat că cunoștințele și educația nu sunt irosite niciodată.

Din experiența ta, când un eșec de-al tău afectează întreaga echipă, ce ar trebui să faci?

Nimic nu bate onestitatea și deschiderea. Aș spune echipei despre eșecul meu. Toți putem contribui la crearea unui mediu mai acceptabil pentru eșecuri, greșeli și incertitudini la locul de muncă. Încercând să înțelegem întreaga experiență a fiecărui coleg în parte, mai degrabă decât să fim din start siguri că știm de unde provin, putem crește transparența relațiilor noastre de muncă. O mulțime de conflicte la locul de muncă sau în echipe apar din neînțelegeri și neînțelegând pe deplin situația. Trebuie să reducem ambiguitatea și să promovăm transparența și acceptarea.

Ai o experiență în Psihologie. Ca ființe umane avem tendința de a ne defini pe noi înșine pe baza experiențelor noastre cele mai recente. Cum să nu mă simt ca un eșec atunci când nimic nu pare să-mi iasă?

Putem construi cu ușurință noțiuni rigide despre cine suntem și ce trăsături avem, dar multe școli de Psihologie încearcă acum să încurajeze oamenii să se gândească la ei înșiși ca persoane în continuă schimbare, în continuă evoluție. Trebuie să promovăm acceptarea atât a punctelor forte cât și a punctelor slabe. Suferința emoțională, deși incredibil de dureroasă, va veni și va trece de-a lungul vieții noastre. Nu există o persoană „normală” care să fie întotdeauna fericită. Cu toții suntem afectați de neplăceri, eșecuri și succese. Idolizarea succesului și bazându-ne prea mult pe respectul de sine bazat pe realizări poate avea efecte dăunătoare asupra sănătății noastre mintale.

De asemenea, se poate evita folosirea rețelelor de socializare pentru a nu ne compara cu ceilalți, deoarece nu este cel mai potrivit stimul pentru stimă de sine. Pe Facebook sau Instagram oamenii postează mai ales momente de fericire și succes, dar neglijează să arate momentele mai întunecate din viață pe care cu toții le trăim. Social media oferă multora dintre noi un sentiment fals că toți ceilalți sunt fericiți, frumoși și împliniți și nimic nu poate fi mai departe de adevăr. Un citat care mă inspiră când mă simt copleșită de eșecurile mele este al lui Jon Sinclair: „Eșecul este o vânătaie, nu un tatuaj”.

Unul dintre foștii mei șefi mi-a spus că „numai cine nu muncește, nu greșește”. Îți poți educa șeful pentru a avea o atitudine constructivă față de eșec? Dar colegii?

Chiar și doar vorbind mai mult despre eșec, deschizând o discuție despre acesta cu semenii și șeful tău, ajută la de-stigmatizarea eșecului personal și profesional.

O modalitate de a crea o cultură în care eșecul este acceptat este prin consolidarea practicii siguranței psihologice. Este un climat de echipă în care este bine să eșuezi și să fii vulnerabil fără să fii pedepsit de echipa ta. Esența siguranței psihologice este un sentiment de încredere că echipa ta nu te va stânjeni, critica, respinge sau pedepsi pentru că ai vorbit despre eșecurile sau întrebările tale. Crearea acestui mediu vă va ajuta să vă conectați mai mult cu colaboratorii, să consolidați productivitatea echipei și să fiți o catapultă pentru inovații suplimentare. O altă modalitate de a consolida siguranța psihologică este de a face publice eșecurile ca mijloc de învățare și de a-ți convinge șeful să implementeze politici care nu învinovățesc persoanele atunci când apar eșecuri.

Dacă vrei să citești mai multe despre siguranța și inovația psihologică în organizații, poți consulta cercetările făcute de Amy Edmondson de la Harvard Business School despre acest subiect sau poți consulta un articol minunat în New York Times: Ce a învățat Google din încercarea sa de a construi echipa perfectă. Proiectul Google Aristotel a evidențiat importanța siguranței psihologice în investigarea culturii echipei și ceea ce face o echipă bună. Studiul a subliniat importanța empatiei față de membrii echipei (prin a arăta interesul față de sentimentele colegilor tăi).

Link-uri utile:

Cover foto: TEDxCluj

Add comment

Citește direct în Inbox

+ cele mai recente articole
+ alte info faine
+ premii numai pentru abonați