Prima zi de școală și prima zi de blog

Am pastrat-o pentru ca mi-e tare draga, prima postare. De atunci mi-a devenit preferat un artist, ABOVE, care se plimba prin toata lumea si pune in locuri publice sageti de carton. Colorate, cu cate un cuvant din 4 litere pe fiecare parte. De la el lista lunga de cuvinte din 4 litere. A fost si in Romania si asta a lasat in urma:

Pe atunci organizatia din care faceam parte voia sa-si faca blog. Iar la intrebarea cine vrea sa se ocupe de el nici nu am mai stat pe ganduri. Asa ca asta a fost motivul pentru care mi-am facut blog, sa vad daca ma pot descurca. Mare mi-a fost mirarea cand am vazut cat este de usor. Blogului i-am spus Second Venue. Din doua motive: il vedeam ca o a doua parte a vietii, aia normala si aia online, de aici second. Iar venue pentru ca era un cuvant de care dadeam des atunci, tocmai aveam grija de un club cu niste prieteni, care era the new, but old venue in town. :)) I l-am aratat tipului care se ocupa de toata treaba asta pentru organizatie si stiu ca mi-a zis ca e mai bine decat se astepta. :)) Nu stiu exact ce a vrut sa zica, dar asta a facut parte din drumul meu spre PR. :))

Se pare ca postarea e din 21 aprilie, anul 2008. Imi amintesc foarte bine acea perioada, multe lucruri care s-au intamplat in aprilie 2008 au dus la momentul actual.

Nu aveam emotii, si la fel ca in prima zi de scoala, nu stiam ce se intampla, ce inseamna toate astea. Le faceam pur si simplu. Din prima mea zi de scoala tot ce tin minte este sfarsitul festivitatii de deschidere. Toti copiii se adunau in jurul unor femei. Eu m-am dus la ai mei. Iar mama m-a intrebat la ce invatatoare vreu sa merg. M-am uitat si le-am vazut pe doua. Am ales-o pe cea mai slaba. Dar mama: nu vrei mai bine la cealalta? / Ba da. Mi-era total indiferent, nici nu stiam de ce ma intreaba. Dar peste ani mi s-a parut un gest atat de dragut, ciar daca abia apoi mi-am dat seama ca eu deja eram repartizata la a doua. Cea despre care am decoperit ca este o invatatoare mult mai buna decat cea slaba.

Mi-a placut mult scoala in care am fost. Atat de mult incat in liceu asta era singurul motiv pentru care voiam sa fiu acolo. Nu pentru profiluri sau alte treburi serioase. Pentru ca era Cosbuc, cea mai tare scoala din oras. Locul unde toata lumea se stie cu toata lumea. De aici mi-a ramas mie expresia ca-n curtea scolii, echivalentul lui lumea e mica. Teoria mea este ca in Cosbuc toti se stiu cu toti pentru ca majoritatea fac scoala asta timp de 12 ani. Colegiul National George Cosbuc este una dintre cele doua scoli din Cluj-Napoca de unde poti iesi cu atestat de germana.

Si pentru ca este scoala mea si scoala mea preferata din lume, locul unde mergeam zi de zi, timp de 12 ani, o aleg pentru campania Profi. Daca si tie ti-a placut scoala, de data asta cu inteles pe scoala unde ai fost :)), poti face un gest mic in folosul ei. In magazinele Profi ar trebui sa afli informatii despre asta sau direct de pe site-ul campaniei.

Asemanarea dintre aceste doua zile este ca faci ceva pentru prima data, iar pe vremea aia nici nu prea stiai de ce, dar ambele te duc undeva si te invata multe. Mai cu carte, mai cu lectii nescrise. Diferenta, pe de alta parte, este enorma. La scoala esti dus, blog nu te pune nimeni sa-ti faci. Dar poate ca pe undeva exista niste emotii. Eu nu mi le amintesc. :))

Add comment

Citește direct în Inbox

Nu uita să te abonezi la Newsletter. Îl primești max. o dată pe săptămână.