Peninsula start. Day 1

Cred ca e pentru prima data cand postez aici dintr-un alt loc in afara de camera mea. De la o masa de pe o terasa din Complexul Weekend, cu 6 oameni langa mine.

Asta pentru ca am primit o acreditare de blogger pentru Peninsula. In termeni pragmatici intrare gratuita, acces la conferinte de presa, loc de cort si tricoul oficial al festivalului. In termeni personali exercitiu de scris.

Prima zi a inceput cam pe la ora 17 cu o zi inainte. Planuri, bagaje si telefoane. De atunci si pana acum am facut atatea, incat cu siguranta deja voi uita sa povestesc ceva. Chiar si in timp ce fumez, beau un Cola rece cu lamaie si tastez pe laptop-ul lu` Cristi, cu care ma descurc greu, se intampla lucruri interesante.

Am inceput pe o bordura la o tigara langa autocar. Unii admira rasaritul in fata cortului, altii rasaritul de pe plaja, noi roata unui vehicul de la distanta de jumatate de metru. Pe drum, alti peninsulari cu care ne-am intalnit argumenteaza pentru un program strict de concerte vs. facem ce avem chef cand avem chef.

Eu merg pe a doua varianta, inclusiv in ceea ce priveste statul pe scaun in autocar. 2 ore si 45 de minute le-am petrecut mergand cu spatele stand la povesti cu colegele de cort. Am pus la cale o competitie interna, cine scoate cele mai aprigi replici. Pana acum, locul I este detinut de Magda, chiar daca replica mi-era adresata. La una dintre discutiile din seria filosofarilor pe detalii irelevante.

Stef: Nu pot sa cred ca aveti discutia asta.

Magda: Nici eu. Am impresia ca visez urat.

Ajunse la festival, prima activitate oficiala, chiar inainte de instalarea cortului cu bagajele langa noi, a fost bautul rapid a unei halbe de bere rece. Pasul 2 a fost rezervarea a 7 locuri de cort. Ne-am transformat in caini de paza pentru numai 3 in final si pentru unul dintre corturile vecine, dormind pe pres.

Prima destinatie muzicala: Zdob si Zdub. Topaieli, poze, alea alea, stat langa macara si holbat, asteptat prietenul lui Alex pe care nici nu il stiam inainte sa vina sa-si revendice unul dintre locurile de cort rezervate. O plimbare scurta prin strand sa ma intalnesc cu oamenii cu care am petrecut anul trecut, un gol dat de Steaua, o bere bauta in 3 sa ajungem la trupa serii, Guano Apes.

Sa nu uitam de prima mea conferinta de presa la care am participat ca jurnalist. Nu chiar jurnalist, dar ceilalti nu stiu asta. Mai ales tipa care ne-a intrebat „Sunteti de la presa?” Da. WOW. Nu am inteles wow-ul ca fiind unul pozitiv sau ironic, dar ce mai conteaza, urma sa apara cei din Guano Apes.

Primele impresii, o tipa micuta, finuta, nebuna mai ales dupa ce primul lucru pe care l-a facut la conferinta a fost sa urle in microfon „Hello”. Am aflat ca stiu sa vorbeasca in germana, ca sa vezi.  Sandra avea o pereche de colanti gri, un tricou larg si parul blond lung, desfacut. O prezenta despre care, daca ai vedea-o pe strada nu ai banui ca poate sa tina in picioare atatea multimi. Si cred ca basistul care purta o palarie alba si tenesi este cel mai introvertit dintre ei.

In timpul concertului insa a avut si el miscari de scena care sa il scoata din zona lui de confort. Un concert care a lansat si un mic pariu in grupul nostru, pe care din fericire l-am pierdut. Cand au iesit prima data de pe scena, Lorena era convinsa ca au sa revina pentru ca nu au cantat Lord of the boards, motivul pentru care s-a si prezentat la concert. Nevalabil in cazul meu, fascinata mai degraba de miscarea scenica, de cum se comporta o formatie si cum interactioneaza cu publicul. Toate puncte bifate pozitiv de cei de la Guano. Trebuia sa ii dau o tigara Lorenei in cazul in care canta piesa ei favorita. Am pierdut deoarece a fost ultima pe care am sarit de nebuni la concert.

Pe lista mea au aparut spontan numai de pe drumul Cluj-Tg. Mures, Foreign Beggars.

Inainte de festival am zis ca imi fac un top al formatiilor pe care le-am vazut live, Foreign Beggars sunt pe primul loc acum. Un DJ si 2 MC. MC care inca de la inceput au incercat sa interctioneze cu noi, „Everybody middle finger in the air”, „Your fucking hands in the air”.

Dupa cum spuneam, lucruri se intampla in timp ce eu stau si scriu acest post. De la 6 oameni au devenit altii 2 care au mancat o pizza, iar acum sunt 9 oameni care vorbesc mult, tare si imi pun intrebari constant.

Revenind la ultimul concert de aseara, chiar daca la inceput eram putini sceptici, pana in final nu imi venea sa cred ce au reusit sa faca oamenii aia cu mine. Mai ales ca erau straini pentru mine. Ca sa intelegeti despre ce vorbesc, eu nu ridic mainile sus cand imi spune cineva, nu repet sunete fara sens si nu sar la indicatia „jump”. Mi-au fost demontate toate, am ridicat mainile cat mai sus, am sarit cand nu sarea nimeni si am repetat constant orice Ieee, Ooo.

„Let go, let go, let go.”, cel mai bun sfat primit noaptea trecuta, dupa cel al Sandrei, „follow your dreams”. Un concert cu ritmuri hip-hop, dubstep, in final drum, cu fragmente din Sepultura si Rage Against The Machine. Ultimele, spre dezamagirea mea, numai promise nu si auzite, motiv de o mica dezbatare cu cineva care nu intelegea ce vorbesc si zicea ca nu au pus Sepultura.

Paharul meu de Cola tocmai a fost completat cu putina vodca din echipamentul special al lui Matei, pentru oameni care se hidrateaza cand merg cu bicicleta in munti – un furtun de plastic iesit dintr-un ghiozdan. Cocktail-uri cu 5 lei sa tot bei.

Intr-adevar oamenii se tot intreaba ce naiba tot scriu eu aici, si da, s-ar putea sa fie un post lung, insa nu as putea sa las Peninsula pentru mai mult de o data pe zi.

Am terminat noaptea cu povestile care la propriu ma tineau cu gura cascata despre Rush din 2005, pe care acum pot sa-l numesc regret deoarece am ramas acasa.

Ultimul pas, ajunsul la cort cand… treceam prin fata cortului lu` Cristi deschis, in care nu aveai cum sa nu te arunci cand vedeai salteaua aia uriasa. Am acaparat cortul pentru o vreme, ne-am mutat la o tigara la noi in cort si l-am auzit pe Matei cum o trezea pe Flavia la 5 dimineata sa o intrebe daca nu vrea vodca.

Ne-am dat cu bicicleta, ne-am facut tatuaje, am luat tigari la oferta, am facut primele lectii de sarit cap fara sa iau apa, un plan despre cum sa sar la bungee fara sa dau 90 de lei si momentul ideal in care sa sar pe eurobungee.

Maine dimineata Magda a promis ca vine cu mine la Neata Peninsula aka cafea, prajitua si narghilea.

Andra Magda

Am creat andramagda.ro cu gândul la o revistă de timp liber. Dacă vrei să afli ce mai scriu, cel mai bine ar fi să te abonezi la Newsletter.

Add comment