Daco Jewelry este numele pe care îl poartă visul Danielei Copădineanu. După o carieră în domeniul financiar-bancar, într-o zi a spus stop joc și-a pornit pe drumul din copilărie, când proba cu drag bijuteriile mamei.
Este un om modest, care creează cu plăcere și multă emoție bijuterii unice. Recompensa cea mai mare apare când creațiile ei ating mai departe alți oameni, când poveștile pe care inelele sau broșele Daco vorbesc limbajul interior al purtătorilor.
Cine este Daniela Copădineanu?
Un om pasionat de bijuterii.
De ce bijuterii?
Întotdeauna am iubit bijuteriile, de când eram mică. Când mama pleca la serviciu, luam bijuteriile din caseta ei și le probam în toate oglinzile de prin casă. Când am început să cresc, mă împrietenisem cu un ucenic, cum era pe vremea aceea. Mă duceam cu tot felul de idei desenate la el și îl îngrozeam cu ce îi ceream să-mi facă pentru vremurile alea, pentru că discutăm de undeva acum vreo 30 și ceva de ani.
După aceea, m-am transformat într-un cumpărător asiduu. În toate vacanțele, poate alții își cumpărau tot felul de suveniruri, eu cumpăram bijuterii de prin toate galeriile pe care le întâlneam în cale.
La un moment dat, am pus stop unei cariere care nu avea nicio legătură cu arta și am zis că e timpul să învăț să-mi fac singură bijuterile, așa cum îmi doresc. De fapt, a fost la început un vis pentru mine și pentru sufletul meu, care s-a transformat într-un mic business.
Cum se derulează procesul dumneavoastră de creație?
Văd ceva – o clădire, o fereastră, un pom, citesc o carte, ascult o melodie și pur și simplu la un moment dat ceva se stârnește în mine, îmi vine o idee.
Nu aș putea descrie în cuvinte. În acel moment, acel ceva care se stârnește îmi spune că ar putea fi o idee bună pentru o colecție sau pentru o bijuterie. Încep să desenez primele schițe până ajung la o formă despre care cred că e exact ceea ce am simțit eu în momentul ideii.
După ce sunt sigură pe schiță, mă gândesc la ce tehnici pot folosi, cum pot face să realizez acest proiect din punct de vedere tehnic și mă apuc de lucru. Pur și simplu mă apuc de lucru.
Eu lucrez integral manual. Asta înseamnă că nu lucrez cu matrițe, nu torn. Lucrez cu pila, cu ciocanul, cu traforul și cu focul. Bijuteriile mele așa încep să prindă viață. Se concretizează, se materializează de fapt și de drept.
Senzația este fantastică să vezi că a ieșit din mâinile tale ceva atât de frumos, care încearcă să transmită ceva.
Mi-e foarte greu să vorbesc despre mine și despre munca mea, pentru că parcă scot de undeva din lăuntrul meu emoții, senzații și este mult prea intens. E ceva frumos.
Nu este ușor. Stai aplecat ore întregi deasupra unei mese. Nu există manichiură. Există mizerie pe mâini. Există bătături. Dar ți le asumi. În momentul în care te apuci să faci așa ceva, pur și simplu nu mai ții cont de ele.
Este o muncă foarte migăloasă și îți trebuie foarte, foarte multă răbdare și foarte, foarte multă atenție la detalii. Nu știu dacă a fost vreodată ceva frumos ușor de realizat.
Ce observ este că bijuteriile pe care le faceți sunt amănunțit lucrate.
Când redai o parte din tine, din ceea ce simți și cum simți și pui toate astea, în loc de a vorbi, într-o bijuterie, cred că trebuie să fii atent și la detalii.
Ar fi corect să spun că sunteți designer de bijuterii?
Probabil nu ar fi greșit, dar când lucrezi cu pasiune și faci ceva cu tot sufletul, nu mai contează etichetele. Important este ce reușești să realizezi.
Cineva m-a întrebat odată care e stilul meu. Trebuie să spun cu toată sinceritatea că fac lucrurile așa cum simt.
Am făcut colecția cu ferestrele, care este total diferită de colecția cu pânza de păianjen, unde am folosit tehnica filigranului, care este diferită de colecția la are lucrez acum. Nu știu dacă există și dacă e același stil. Trebuie să simt. Când simt, nu mă gândesc « stai puțin, e stilul meu sau nu e stilul meu? ».
Aveți o bijuterie preferată dintre cele create chiar de dumneavoastră?
E foarte greu să alegi o singură piesă, dar într-adevăr am piese preferate. Din mai multe motive.
Unele pentru că îmi aduc aminte de anumite momente, altele pentru că au fost o provocare profesională pentru mine, altele pentru că, nu știu, pur și simplu îmi plac, la final, așa cum sunt. Îmi spun mie ceva.
Într-adevăr, de suflet, de foarte, foarte mare suflet, este ultima colecție – Voyages in experiences, cea care este inspirată din ferestrele clădirilor vechi din Cluj-Napoca.
E foarte greu să alegi numai una. Când lucrezi integral manual piesele tale exprimă o emoție de-a ta, o senzație pe care tu ai trăit-o.
Dat fiind că piesele pe care le realizați sunt atât de speciale, vă este greu să vă despărțiți de ele?
Da. Dar trebuie să trăim și noi. Așa că, nu avem ce face, dar este un aspect pur economic.
Celălalt aspect este că te bucuri când cineva, nu știu, o persoană pe care tu o consideri deosebită, o persoană care este extaziată în fața piesei pe care tu ai realizat-o și vezi că o poartă cu atât drag.
Te desparți greu de ele, așa este. Lucrezi din pasiune și, crede-mă, te simți onorat. Pur și simplu te simți onorat când vezi că atât de mulți oameni minunati, frumoși, autentici îți poartă creațiile.
Să revenim puțin în atelier. În procesul de creație am rămas la etapa în care începeți lucrul manual. Cum?
Eu fac construcție. Piesă cu piesă, bucată cu bucată, le bați cu ciocanul. Topești metalul. Laminezi. Tragi sârmă, dacă ai nevoie. Decălești tot timpul.
Îmi place să îmi topesc metalul, să mi-l laminez. În tot procesul pui o parte din sufletul tău – mai mică sau mai mare. Din cauza asta îmi place mai mult chiar dacă mănâncă timp.
Folosesc argintul pentru că mie îmi place foarte mult și lucrez aproape numai în argint.
Și cu elemente ajutătoare, cum sunt pietrele.
Prin culoare ori prin ceea ce reprezintă ea, trebuie să exprime ceva și piatra. Să fie parte din piesă, nu doar o piatră frumoasă și gata. Așa îmi aleg și pietrele. Dacă le am, norocul meu. Dacă nu, le caut.
Unde găsim bijuteriile Daco?
Am un site de prezentare – daco-jewelry.com. Oamenii pot vizualiza o parte dintre lucrările mele. Există un număr de telefon. Cine vrea mă poate contacta, ne întâlnim la atelier și discutăm despre ce își dorește.
Există bijuterii care sunt finalizate și care pot fi cumpărate sau putem împreună povesti despre un model, să îl concepem atunci, să aflu ce i-ar plăcea cuiva, iar eu vin cu propunere.
FOTO: Daniela Copădineanu
Add comment