Cum explicați caracterul universal și totuși unic? @ The HUB Bergen

Zilele astea le-am petrecut in Clujul Norvegiei, cum imi place mie sa-i spun, adica in Bergen. Sint foarte multe de facut, dar printre cele mai interesante, atunci cand nu vrei sa te simti turist, sunt acele lucruri pe care le faci si acasa sau acelea care iti fac placere mereu, nu doar in vacanta. Asa ca am fost in vizita pe la The HUB Bergen.

Mie inca mi se pare curios cum mai sunt oameni care nu stiu exact cum vine treaba asta cu “coworking space“, asa ca, pe scurt: un spatiu pe care antreprenorii, freelancerii (nu sunt someri), etc. fara birouri si program pot sa-l inchirieze. Adica sa-si faca in continuare acel sistem de separere a muncii fata de viata personala, dar fara sa fie angajati intr-o companie. Suna foarte simplu si cam asa si este.

Ce mi s-a parut mie interesent in acest fel de spatii este reactia celor deja prezenti. Adica nimeni nu a fost deranjat, nici aici, nici in alte locuri, de intrarea mea, uimirea, pozele, discutiile mele. Este exact ca si cum ai intra la cineva in sufragerie, doar ca nimeni nu este curios care-i treaba ta acolo. Cu alte cuvinte, este un spatiu ideal unde nimeni nu se uita la tine in gradina. Daca pe undeva exista vreo teama de a parasi casa. 😛

Pornind de la intrebarea din titlu, mi-o amintesc de la un test la Drepturile omului (da, am avut materia asta, am fost profil Istorie) si mi se pare ca descrie cel mai bine ce poate sa urmeze in raspuns. The HUB este un proiect care a luat-o razna prin lume, dar uite ca, aici am gasit unul unde am vazut mult din Norvegia.

Cladirea in care s-a instalat este veche de aproape 600 de ani. Face parte din seria de cladiri de pe Bryggen, cea mai faimoasa strada a orasului (strada turistica) si cea mai veche zona. La orice ora te vei plimba pe aici, in jurul tau, fii foarte sigur ca nu vei auzi o singura limba straina. Poate doar una cunoscuta. 🙂

Am cunoscut acolo o doamna, aproape de pensionare, care cand mi-a vazut reactiile a zis “Yeah, this is why I work here.” 🙂 Inafara de dansa, mai lucreaza inca o femeie, ceva mai tanara si cea care este fondatoarea. Intre timp si-a mai facut aparitia un individ, mai tanar, care nu mai stiu de unde este. El isi ofera timpul voluntar acolo si ajuta cu orice este nevoie. Am crezut ca pur si simplu este prea indragostit de spatiu pentru a sta deoparte, dar din vorba in vorba am aflat ca face asta in urma unei intelegeri. Plateste chirie mai ieftina. Si chiar aici avem inca o caracteristica a unui spatiu ca acesta, niciodata n-o sa-ti fie teama sa intri intr-unul sau sa abordezi oamenii de acolo pentru ca toti vor gasi o varianta sa te ajute sau sa-ti raspunda cerintelor. Ca sa termin povestea, aranjamentul lor este unul pe termen scurt, el tocmai pune pe picioare o noua companie, de vreo doua luni jumatate.

Fiind pe Bryggen (strada turistica), cladirea este construita din lemn, iar interiorul arata ca un pod vechi. Doar intrarea vizitatorilor (aia care nu au card) da intr-o camera larga si luminoasa, un fel de combo intre bucatarie si spatiu de lucru. Cea mai cea, dupa parerea mea. De cand o apuci pe scari in sus (in jos, prin stanga, dreapta – sunt f f multe scari, intrari, iesiri, canapele si birouri pierdute sau organizate), intri intr-un spatiu ceva mai izolat de lumea de afara, locuri unde nu esti deranjat de nimic din ceea ce se intampla dupa ferestre. Cateva poze cred ca ar fi frumos sa va arat.

Hub-ul din Bergen s-a infiintat acum 2 ani, iar acum are peste 60 de membri. Zic eu ca e o evolutie frumusica. Nu are rost sa vorbim despre preturi, si pentru ca le gasiti la ei pe site, si pentru ca vor fi mult diferite fata de ale noastre. Dar doamnele de acolo pregatesc pranzul in fiecare zi, pentru 75 de coroane. Iar in camera despre care v-am povestit, poti cumpara cafea, ceai si alte cele. Au si o gramada de oale atarnate, dar tare sper eu ca sunt doar pentru decor. :)) Pe langa acest spatiu, unde membrii coboara la pranz, mai au o bucatarie doar a lor. Cred ca acolo pot sa-si aduca ce vor. Sa nu va imaginati ca se gateste pe acolo, pranz = sandwich-uri si fructe. Deci ceva decent, rapid si care sigur nu miroase. Partea buna la un pranz comun, i-am vazut cum au stat la aceasi masa, chiar daca lucrau pentru firme diferite. O mica ocazie de a schimba impresii.

Un minus urias pentru mine? Programul de la 9 la 17, de luni pana vineri. Chiar daca, totusi. Poate nu au nevoi pentru asa ceva, dar cred ca este un mare plus sa ai liber la orele de munca. De altfel, spatiile de aici sunt imparite pe categorii. Unele incaperi sunt pentru membri individual, pe sistemul ‘cauta un birou liber si ia loc’. Altele sunt destinate evenimentelor, iar altele sunt inchiriate permanent de anumite companii.

Nu este un post de genul mergeti si vedeti, ca doar nu-i turistic, ci mai degraba unul in care: uite, cum fac altii.

In prima zi de miercuri, din fiecare luna au Open House. Esti invitat sa experimentezi pentru o zi cum este sa lucrezi de la Hub, in loc de acasa. 😛 Intamplarea face ca pentru luna iunie ziua cade chiar maine. Poate ma mai duc o tura. :))

Pagina de facebook | Site

Andra Magda

I write about why we do what we do, how we work, failure, personal experiments, creative industries. Get the highlights: the best content I write, read, watch or listen. Monthly.

Add comment

Quotes and updates

Get the highlights

The best content I write, read, watch or listen. Monthly.

Not sure if it’s for you?


Andra Magda

Content Writer with a degree in Psychology, living in the heart of Transylvania.

I write about why we do what we do, how we work, failure, personal experiments, creative industries and send a monthly newsletter.