Andra MagdaChiramo este un mic atelier de creație de bijuterie din hârtie, pe care îl găsești în Cluj-Napoca.
Este un spațiu eclectic și concentrat. De aici ies în lume bijuterii de tot felul – broșe, coliere, cercei, inele, brățări, realizate din hârtie ca material primordial, care câteodată se îmbină cu puțin metal, cu perle, cu șnururi.
Ai să vezi în fotografiile de aici ce minunății se pot crea dintr-un material care aparent nu are nimic de-a face cu bijuteria.
Carmen Orășanu este omul care își pune mintea, experiența și mâinile la lucru în atelierul Chiramo. Și mă bucur foarte mult că am avut ocazia să privesc conceptul de bijuterie cu alți ochi, odată cu ocazia acestei conversații cu ea.
Ca să îți faci o idee despre ce urmează să citești, vei înțelege de ce hârtie, de ce bijuterie de hârtie și vei primi răspunsuri la întrebările pe care sunt sigură că le ai despre durabilitate.
Tehnica bijuteriilor este cât se poate de simplă, dacă ai răbdare și o idee. Întâi se taie hârtia, care apoi se rulează, se lipește și se lăcuiește.
Sunt mai multe tehnici de tăiere.
De exemplu, pentru a face mărgeluțe conice, e nevoie de un triunghi de hârtie. Pentru modelele tubulare e nevoie de o fâșie drepunghiulară.
Hârtia apoi se rulează.
În timp, mi-am făcut eu niște instrumente cu care rulez hârtia. Se rulează și la capăt se lipește.
Se lipește și apoi tuburile se rulează încă o dată.
După aceea, eu le combin. În momentul în care le combin, se creează un model ca o spirală.
Dacă combin o fârșie mai deschisă cu una mai închisă, se evidențiază spirala care se formează. La final, sunt lăcuite.
Așa se formează.
Orice fel de hârtie – specială sau banală – poate fi bijuterie.
Sunt hârtii pe care le colectez în timp, hârtii care îmi plac, unele ajung să stea ani de zile în atelier până când le vine rândul.
Primesc multe hârtii de la oamenii care știu că asta fac și îmi dau cărți, reviste, partituri, tot felul. Reciclez și banalele sacoșe de hârtie.
Mă inspiră foarte mult hârtiile cu care lucrez și atunci ajung să fac niște legături, să creez un mic concept în jurul unei colecții. Fiecare mărgeluță e diferită, știi? Dacă folosești hârtie reciclată din reviste, fiecare are pattern-ul ei de culori.
E un proces mai elaborat și mai atent de selecție, de încercare, de eșec, de reușită.
Îmi place mai mult să gândesc mai bine lucrurile și să mai selectez din idei, pentru că idei sunt foarte multe.
Îmi place foarte mult să lucrez cu hârtia, mi se pare așa de versatilă, chiar dacă pare fragilă, e uimitor de rezistentă. Sunt aproape 15 ani de când mă joc cu hârtia și încă mai am mult de explorat, și încă mă mai surprinde, și încă îmi place foarte mult să lucrez cu hârtie.
Chiramo și hârtia sunt aproape sinonime. A fost nevoie de o întâmplare, curiozitate și exercițiu liber.
A fost pur și simplu o descoperire întâmplătoare pe internet într-o noapte de Revelion, când așteptam să mergem la o petrecere, iar eu căutam inspirație pentru niște brățări din mărgele de nisip pe care le făceam atunci.
Brățări făceam, nu și cercei sau alte lucruri, țesute cu mărgele de sticlă de nisip.
Am găsit tehnica asta de făcut mărgele din hârtie și mi s-a părut fantastică pentru că, pur și simplu, folosești un material care este la îndemână și este atât de nebăgat în seamă.
Mi s-a părut extraordinar faptul că, efectiv, atunci pe loc am putut să încerc, să văd cum iese, dacă iese, și m-am apucat. Eram foarte curioasă să văd dacă chiar se poate face așa ceva.
Ce să zic, la petrecere n-am mai fost și tot așa am ținut-o cu mărgelele de hârtie vreo două săptămâni.
Așa am început. Când s-au adunat mai multe și am făcut tot felul de coliere, și brățări, și cercei, aveam niște prieteni care mergeau la târgurile meșteșugărești și am pus și eu câteva pe măsuța lor acolo într-un colț, să văd cum merge.
Apoi, am început eu să merg la târguri. Mi-a plăcut să văd care este reacția oamenilor.
Reacțiile celor care descoperă pentru prima dată bijuteria de hârtie sunt împărțite – fie sunt imediat apreciate, fie sunt tratate cu îndoială.
Reacția a fost destul de polarizată, în sensul că unii le apreciau foarte mult când le vedeau – și ideea, și cum arată, și tot, iar alții se uitau cu o sprânceană ridicată – ce mai e și asta… bijuterie din hârtie…
Dar, în schimb, au fost și reacții foarte pozitive din partea mass-media. Cumva a intrat în vizorul lor ca ceva deosebit, inedit, și atunci au mai scris câteva articole despre Chiramo, m-au mai invitat la niște emisiuni și așa s-a răspundit puțin vorba despre mărgelele din hârtie.
Chiramo provoacă conceptul pe care îl avem despre bijuterii pentru că nu pune accent pe valoarea materialului din care sunt realizate, ci pe frumusețea lor.
Sunt foarte atentă la impactul pe care îl au acțiunile mele asupra mediului și asupra oamenilor.
În 2010, când am început, era o perioadă în care nu se vorbea foarte mult despre sustenabilitate sau despre protecția mediului. Mie mi-a plăcut foarte mult tehnica asta, în special pentru că refoloseam un material.
Mi-a plăcut foarte mult și ideea de noutate pe care o aduceam în bijuterie. Deci și partea de sustenabilitate, dar și de inovație, chiar dacă poate e mult spus, pentru că mărgele din hârtie se fac de mult. Nu e chiar o idee nouă. Încă din perioada victoriană, doamnele făceau astfel de bijuterii din ziarele vremii.
Provoacă puțin conceptul de bijuterie tradițională, clasică prin faptul că nu pune accent pe valoarea materialelor din care e făcută bijuteria, ci pe design, pe estetică, pe creație. Asta e important pentru mine.
Cred că oamenii s-au deschis mai mult spre ideea că nu este neapărat importantă valoarea materialului, ci rezultatul, felul cum arată un produs.
Eu sunt convinsă că nu salvez planeta cu bijuteriile mele, știu asta. Dar m-am gândit că, așa cum încerc în fiecare domeniu al vieții să aleg lucruri sau acțiuni care au un impact mai redus asupra mediului, așa vreau să ofer posibilitatea unei alternative mai sustenabile și în privința bijuteriilor.
Pasul care întregește procesul de creație este lăcuirea bijuteriilor. Astfel, devin reziliente chiar și în contact cu apa.
E un lac ecologic, pe bază de apă care nu este toxic și care e foarte rezistent. Practic, întărește hârtia și ține ani de zile.
Multă lume mă întreabă, la prima ploaie o să se topească cercelul?
Nu, nu se topește. Chiar am fost uimită. Aveam o gecuță pe care am spălat-o și nu am observat că aveam un mărțișor din hârtie pe ea. Când am scos-o din mașina de spălat se îndoise partea metalică, dar elementul de hârtie era aproape intact. Și asta a fost o spălare de trei ore.
Ca să păstrezi intact aspectul cât mai mult timp, recomand să fie ușor protejate, ferite de apă. Rămâne ca fiecare să se convingă.
La un târg, m-am întâlnit cu o clientă care mi-a arătat niște cercei făcuți de mine pe care îi avea de șase ani. Îmi spunea că i-a dus și la piscină și era foarte uimită cât de bine rezistă neavând așa mare grijă de ei.
Carmen Orășanu are o viziune despre lume. Este o lume în care putem fi mai atenți cu acțiunile pe care le facem. Pentru ea, evoluția este cea mai bună motivație.
Evoluția, faptul că există întotdeauna ceva ce poți face mai bine, ceva ce poți perfecționa – și în tehnica de realizat bijuterii, și în strategia de social media, și ca om de afaceri. Tot timpul mai e ceva de îmbunătățit, de făcut mai bine.
Link-uri utile:
- mai multe despre Carmen Orășanu
- magazinul online Chiramo
Foto: arhiva Chiramo
Add comment