Anca Rarău are experiență de peste 20 de ani în marketing strategic și operațional, poziționare de brand, customer experience, employer branding, research și relații publice. A deținut poziții de management în două dintre băncile de top din România – director marketing și comunicare la Banca Transilvania (9 ani) și director marketing la BCR (5 ani).
Din 2017 este managing partner al Brandlogic Advisory și fondator al conceptului Brandocracy, având în portofoliu companii din domeniile: medical, construcții, financiar, educație, hotelier, turism, cultural.
Când am început seria conversațiilor despre ce înseamnă eșecul la locul de muncă, am fost curioasă să aflu cum se vede subiectul și din perspectiva asta.
Ce este eșecul?
Eșecul este o etapă de învățare.
Dar succesul?
Succesul este o călătorie, o construcție la care lucrezi în fiecare zi pentru a-ți îndeplini menirea, pentru a realiza ceva în care crezi cu adevărat.
Teama de eșec la locul de muncă, de unde vine?
Vin toate astea din experiențe anterioare neplăcute, dintr-un anumit tip de educație sau este efectul anturajului în care unii cresc.
Este sănătos să aspir la perfecțiune?
Poți aspira la perfecțiune, dar trebuie să fii conștient cât sacrifici din scopul final sau din efortul general, ca să o atingi. Perfecțiunea e mai degrabă un principiu de a aborda lucrurile, decât un scop în sine.
Trebuie toți să ne dorim succes profesional?
Trebuie să te concentrezi mai degrabă pe pasiunea pe care o ai pentru ceea ce lucrezi zi de zi. Dacă îți place ceea ce faci și pui în asta toată dedicarea, succesul va fi acolo, cu tine, ca un fapt normal al vieții profesionale. Nu m-am gândit niciodată: cum să am succes, ci mai degrabă „să fac tot ceea ce fac astfel încât să fie de referință pentru alții, pentru cei din jur, să fac performanță în fiecare zi, ca business as usual”.
Ca manager, am în echipă pe cineva care vrea să-și schimbe poziția pe un rol în care eu cred că nu s-ar descurca. Ce fac?
Îl întreb care e motivația sa de a schimba rolul. Dintr-o evaluare corectă pot ieși soluții care să fie bune pentru toată lumea. Secretul stă în dorința de adaptare, de învățare. Nu cred că există ceva care nu poate fi învățat, dacă există pasiune.
Ce pot face eu, ca angajat într-o echipă, atunci când am greșit?
Discuți cu managerul, cu colegii, corectați împreună după ce vedeți ce și cum trebuia făcut. E tot un proces de învățare.
Am impresia că toți colegii mei fac totul impecabil, doar eu nu. Este adevărat?
Nu știm dacă e adevărat sau nu. Până la urmă, percepția e realitate, iar aici ar trebui pornit de la atitudinea și motivația interioară. Încrederea în sine și seriozitatea, dedicarea pentru a face bine fiecare task pot fi ingrediente care să schimbe situația. Și comunicarea cu echipa, cu colegii ajută, desigur.
Liniile între viața profesională și cea personală sunt din ce în ce mai fine. Care ar fi câteva strategii pe care le-aș putea aplica la muncă dacă am o perioadă mai grea acasă?
Asta e o decizie de strategie personală a fiecăruia dintre noi. Nu există rețete sau soluții universale. Dar comunicarea este întotdeauna o idee bună ca să găsești înțelegere la job. Și, din nou, pasiunea cu care lucrezi, cât de mult „te prinde” profesia poate fi un răspuns sau o strategie. Fii focusat pe ceea ce faci minut de minut. Dacă poți. Sau ia-ți o vacanță ca să rezolvi chestiunile personale.
Povestește-mi despre un eșec de-al tău profesional – ce s-a întâmplat, cum te-ai simțit, ce-ai făcut.
Am avut încredere prea mare într-o persoană care s-a dovedit că nu putea duce cu bine rolul încredințat, profesional. Am fost un pic dezamăgită – mai mult pe mine, pentru că nu mi-am dat seama din timp – iar apoi am remediat situația, desigur. Rolul și taskurile au fost redistribuite în echipă.
Ce recomanzi cuiva la început de drum, care este întâmpinat cu respingeri sau nu primește răspunsuri și devine din ce în ce mai descurajat, poate chiar în propriile abilități?
Fiecare trebuie să își găsească drumul și locul într-o organizație. Dacă în două-trei luni nu se regăsește și nu se simte bine cu jobul, cu colegii și cultura organizațională, probabil nu e locul său acolo. Va trebui să caute altceva. Ceva ce îi aduce mulțumire profesională. Iar motivația va veni de la sine, din interior.
Add comment