Povestea bijuteriilor Abruel – de la traforajul din copilărie la simbolurile românești cusute pe ii, cu Gabriel Obîrșan, creatorul lor

Bijuteriile Abruel sunt create din alamă și au o poveste deosebită, pe care ne-o spune chiar Gabriel Obîrșan, creatorul lor și antrenor de fitness în București.

Îmi place foarte mult tot ceea ce fac. În primul rând, că vin la sală și ajut oamenii să își îndeplinească niște obiective. După ce termin programul de la sală, creez ceva care îi bucură. 

Bijuterii din alamă – un material care se schimbă după cel care îl poartă

Întâi am vândut prietenilor, dar mi-am făcut curaj și am fost la primul meu târg. Timpul nu îmi permite să merg la toate, am ales câteva – Iarmaroc de la Cluj, Mezanin Market din București și la târgul făcut de Fundația Calea Victoriei.

Dacă cineva îmi scrie online, în București fac chiar eu livrarea, în țara trimit un curier. 

Lucrez de vreo trei ani, din care un an și jumătate doar am lucrat, nu am vândut deloc. În prima fază acasă, iar acum am un mic atelier.

Am început să mă joc. În pandemie mi-am ocupat timpul. Sălile erau închise, online nu puteam face foarte multe ore. Atunci am descoperit alama.

Lucrez doar cu alamă, argint – pentru sistemele de prindere, și piatră. 

Nu am căutat alte tipuri de materiale. Îmi și place foarte mult culoarea alamei, care se poate schimba în timp, prinde o patină. 

Aceeași pereche de cercei poate arăta altfel în funcție de cât de mult este purtată sau dacă se curăță.

Curățarea cel mai ușor se poate face cu pastă de dință. Se mai poate face o pastă din zeamă de lămâie, bicarbonat și puțin oțet. 

Pentru mine, fiind o pasiune, nu contează dacă îmi ia o oră sau o zi să fac o pereche de cercei. Mă interesează să iasă frumos la final și cine poartă cerceii, inelul sau colierul să se bucure cât mai mult timp de bijuterie. 

Decupajele le fac manual. Toate sunt traforate. Sunt șlefuite cu șmirghel și pile mai fine sau mai zgrunțuroase. Uneori mai rămân urme de ciocan pe care le pot îndepărta prin șlefuire cu diverse granulații.

Pietrele le iau din București. Mereu trec pe la aceleași două magazine ca să le aleg după formă, după culoare. Pietrele nu le prelucrez. 

Instrumentele cu care lucrez le-am luat de la tata – ciocane, clești, pile, traforajul. Ca să mă ajute un pic, mi-am luat un fel de motor pentru luciu – lucrează un pic mai repede. 

Colecția „Simbolurile românești”, descusute de pe ii și purtate de statuile din capitală

Am vrut să creez și o colecție, că am tot citit pe net că trebuie să ai o colecție a ta. Am căutat ceva ce mi s-a părut mie că nu există. Nu știu dacă există sau nu, dar eu așa am crezut la momentul respectiv. 

Am ajuns la simbolurile tradiționale, pe care le vedeam doar pe ii și pe care nu le găseam nicăieri în altă parte. Foarte greu am găsit o descriere a fiecărui simbol să știu ce înseamnă. Am vrut să găsesc simbolurile și să aud și povestea lor. 

Așa a apărut colecția „Simboluri românești”. Am extras din ii simboluri despre care am crezut că le pot executa frumos. Am găsit foarte puține la care le pot scrie și o descriere, pentru că pur și simplu nu am găsit cărți.

Am găsit cărți care explică ia, dar ca formă. Explică tipurile de cusături, dar nu spun ce înseamnă fiecare simbol. 

Ideea ședinței foto cu statui nu a fost a mea, a fost a fotografului, un prieten – George Grigorescu, cu care am făcut și broșura bijuteriilor.

Sunt pasionat de arhitectura Bucureștiului. Mă plimb, fotografiez case, statui, lucruri care mi se par frumoase. 

Am început și o colecție cu simboluri pe care le-am întâlnit prin București. Am folosit niște pești luați de la blocul zodiac de pe Calea Dorobanți, niște păsări pe care le-am găsit în Biserica Italiană și un simbol pe care l-am luat de pe o poartă din Piața Romană.

Am văzut că mă pricep și că pot realiza lucruri care ajung să fie frumoase.

Traforajul din copilărie, creativitatea din adolescență și pasiunea din tinerețe

În adolescență făceam și mărgele din lut, pe care le pictam, le transformam în coliere și le vindeam apropiaților.

După ce am terminat liceul, am fost o perioadă angajat. Primul și primul job a fost la McDonald’s. După, am lucrat la un magazin ce aparținea de Cărturești – Casa de ceai, unde se vindeau ceaiuri, cărți, muzică și obiecte de decor. 

M-am înscris la facultatea de Finanțe-Bănci și Contabilitate, pe care am și terminat-o, dar ceva nu se lega. Și atunci, în anul trei, am început și facultatea de Sport, domeniu pe care am și licență și master. Mi-a plăcut să fac sport întotdeauna. Am făcut atletism de performanță. În prezent, lucrez ca antrenor de fitness.

Dar, în tot acest timp, în timpul meu liber, am și bricolat. Cel mai mult îmi plăcea să-mi confecționez bradul de Crăciun. Îl făceam din crenguțe, din tot felul de materiale. Făceam și globurile, și forma de brad. Nu era chiar un brad, era mai nonconformist. Și-a fost o perioadă în care încercam în fiecare an să aduc ceva nou. 

Încă din copilărie îmi plăcea să bricolez, dar îmi plăcea să bricolez pentru că îl vedeam pe tata. El era lăcătuș-mecanic și lucra cu tot felul de scule. Îmi plăcea foarte mult să stau pe lângă el și, fiind pe lângă el, vedeam ce fac diverse ustensile, pe care eu le foloseam după ce îl ajutam pe el. Încercam și eu să reproduc ceva sau să fac un proiect al meu. Îmi desfăceam toate jucăriile, le făceam la loc. La un moment dat tata s-a stins, iar asta mă ține mai aproape de el. Îmi aduc aminte de el când lucrez. 

 Cu cine vrea să ținem legătura, ne citim via email – printr-un newsletter lunar cu vești despre munca mea.

Aici te treci pe listă

Add comment

Andra Magda

Sunt aici pentru că pur și simplu îmi place să scriu. Cu cine vrea să ținem legătura, ne citim via email – printr-un newsletter lunar cu vești despre munca mea.